Sculptam liniştit într-o bucată de lemn încercând să schiţez un "G". De obicei sunt foarte atent, iau bucăţi mici și am grijă pe unde merge cuțitul, dar nu știu cum s-a întâmplat și numa' ce văd cuțitul direct în deget. Două secunde după "impact" le-am simţit ca prin vis. După aceea, panică: sânge pe tot degetul meu! Repede, fuga la chiuvetă şi dat cu apă. Văzând că nu se opreşte, mi-am pus un pansament. Fiind speriat că am pierdut mult sânge (așa creadeam eu), am mâncat două pătrățele de glucoză și o cană cu apă. Apoi m-a durut puţin degetul în locul acela şi nu am mai avut aproape nimic. Dar partea rea acum începe... Gândește-te că trebuie să faci toate activitățile pe care le îndeplinești în fiecare zi, fără degetul mare de la o mână (nu poți pune presiune pe el pentru că te doare). E o experiență neplăcută și te face să te gândești: „Bă, ce bine era când nu mă durea degetu'!”. Am dormit prima noapte cu pansamentul pe deget și a doua zi,...
Pentru că mă plictisesc, m-am gândit să mai sculptez un creion. Și ce altă metodă de a toci un cuțit este mai bună decât să faci ceva pe care să-l poți folosi? Sculptura e o artă, și poate fi făcută fără prea multă bataie de cap. E destul de simplu, dar trebuie făcut cu grijă, cu atenție și cu mare băgare de seamă :). Adică lemnul din creion trebuie luat puţin câte puţin, pentru că dacă iei o bucată mare dintr-o dată, vei pune prea multă forţă pe creion, şi astfel se va rupe (depinde foarte mult de poziția în care ții creionul). Aşadar, răbdarea e cheia, și, bineînțeles, dacă te plictisești, mai bine iei o pauză și continui mai târziu, decât să strici tot ce ai făcut. Iar la sfârşit, dăm cu un şmirghel pe şănţuleţe pentru a finisa proiectul. Este o activitate relativ ușoară de realizat, dar pentru a o realiza, ai nevoie de un cuțit care taie foarte bine și de multă răbdare, mai ales dacă ai puțină experiență :).