Era odată un băiat pe nume Ion. Era o vară călduroasă şi s-a gândit că în pădure este mai răcoare. Cum la marginea pădurii era cald, şi-a propus să meargă mai în adâncul pădurii.
În pădure Ion a găsit un râu, dar nu era niciun pod pe care putea trece. Lui Ion îi era frică de apă şi era să-i explodeze inima în piept la gândul că va trebui să treacă râul înot. S-a tot plimbat în susul şi în josul râului în speranţa că va găsi un pod. Nu avea de ales. Trebuia să treacă înot.
Dintr-o dată i-a venit o idee! Putea să construiască o plută. Lemn avea destul. Era într-o pădure! Dar de unde avea să ia sfoară pentru a lega lemnele? A căutat prin buzunare şi spre norocul său a găsit sfoară! Cine ştie cum a ajuns acolo?
Se puse la treabă şi termină repede. Acum avea pluta şi puteau trece râul. Dar începuse să se întunece. S-a gândit că s-ar putea întoarce în altă zi. Lăsă pluta lângă un copac.
Apoi plecă acasă pe acelaşi drum pe care a venit. Când ieşi din pădure realiză că nu mai era aşa de cald afară. Era numai bine.
Curând ajunsese acasă şi le povestise părinţilor ce a făcut în pădure şi unde a ascuns pluta, în caz că va avea cineva nevoie de ea.
Un blog pentru toată lumea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu